Nobeliu

Nobeliu
Mendeleviu ← Nobeliu → Lawrenciu Yb     (259) 102 No                                                                                                                                                                                                                                           No Upq Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Nobeliu, No, 102
Serie chimică	Actinide
Grupă, Perioadă, Bloc	3, 7, f
Densitate	kg/m³
Culoare	albă - cenușie
Număr CAS	10028-14-5
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	259 u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	Rn 5f14 7s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 32, 8, 2
Număr de oxidare	2, 3
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid (estimat)
Punct de topire	827° C 1100° K
Punct de fierbere	K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,3 (estimat)
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	641,6 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1254,3 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2605,1 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Nobeliul este un element sintetic în tabelul periodic al elementelor care are simbolul No și numărul atomic 102. Un element metalic radioactiv transuranian în seria actinidelor, nobeliul este sintetizat prin bombardarea curiului cu ioni de carbon. A fost descoperit pentru prima dată, de o echipă condusă de către Albert Ghiorso și Glenn T. Seaborg în anul 1958.^[1]. Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleară în nucleele stelelor (dar doar în cele cu masă mai mare de 5 mase solare), și deci cel mai greu element a cărui formare nu necesită un eveniment cataclismic de tipul unei supernove.^[2]