Nobilime

Nobilimea este o clasă socială clasată imediat sub regalitate, caracterizată printr-un statut social mai înalt decât majoritatea celorlalte clase într-o societate, apartenența la clasă fiind de obicei ereditară. Printre privilegiile asociate cu nobilimea se numără avantaje substanțiale față de sau în raport cu non-nobilii și variază în funcție de țară și de epoci. Motto-ul cavaleresc medieval noblesse oblige, care înseamnă literal "noblețea obligă", presupune ca privilegiile să vină la pachet cu responsabilitatea socială.

Nobilimea a fost eliminată în numeroase țări. În Franța, ea a fost suprimată de Revoluția franceză în 1789, restabilită în timpul Primului Imperiu în 1802 și suprimată din nou în timpul celei de-a Treia Republici în 1870; titlurile de noblețe, care sunt considerate un accesoriu al numelui, pot fi întotdeauna înregistrate oficial la ministerul justiției (pentru a fi transcrise în registrul de stat).

Existența unei nobilimi nu a fost compatibilă cu regimurile politice ale unei democrații moderne, cu excepția Marii Britanii, unde a fost păstrată după Revoluția Glorioasă și primăvara revoluțiilor din 1848. Rangurile și titlurile nobiliare există încă în mod legal în secolul XXI în mai multe țări europene, cum ar fi: Belgia, Țările de Jos, Regatul Unit, Suedia, Spania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Saint- Marin. Puterea legislativă este exercitată parțial de reprezentanții nobilimii, așa cum s-a întâmplat în Regatul Unit cu Camera Lorzilor până la sfârșitul secolului al XX-lea. Acesta a fost și cazul Franței în secolul al XIX-lea, cu fosta Camera a Pairilor.

În sens mai larg, noblețea se poate referi la o calitate morală superioară, care poate fi atribuită nu numai omului, ci și, în anumite culturi, animalelor și plantelor.