Oceanul planetar este sistemul interconectat al apelor oceanice (sau marine) ale Pământului și cuprinde cea mai mare parte a hidrosferei, care acoperă aproape 71% din suprafața Pământului, cu un volum total de 1,332 miliarde km cubi.[1]
Unitatea și continuitatea oceanului planetar, cu un schimb relativ liber între părțile sale, este de o importanță fundamentală pentru oceanografie.[2] Acesta este împărțit într-un număr de teritorii oceanice principale, care sunt delimitate de continente și au caracteristici oceanografice diferite: el se împarte în Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic (rareori considerat o mare a Oceanului Atlantic), Oceanul Indian, Oceanul Pacific și Oceanul Antarctic (considerat de obicei ca partea de sud a Oceanului Atlantic, Indian și Pacific). La rândul său, apele oceanice sunt intercalate de mai multe mări și golfuri mici.
Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3.729 m, iar adâncimea maximă de 11.022 (abisul Mariane). Salinitatea apei este, în medie, 3,5%.[3]