Ocuparea Constantinopolului

Ocuparea Constantinopolului (Istanbulului)
Parte a Războiului de Independență al Turciei
Vasul militar „USS Noma (SP-131)” în fața Palatului Dolmabahçe(1920)
Informații generale
Perioadă 13 noiembrie 1918 – 4 octombrie 1923[1] Loc Constantinopol (Istanbul) Rezultat Ocuparea districtului Istanbul de către forțele britanice, urmate de alte forțe ale Antantei; în cele din urmă abandonat Casus belli Împărțirea Imperiului Otoman Modificări teritoriale Regatul Unit a dizolvat în mod oficial Parlamentul Otoman pe 16 martie 1920. Clădirea Parlamentului avea să fie retrocedat Republicii Turcia
Beligeranți
Regatul Unit Franța Italia	Mișcarea Națională Turcă
Conducători
Somerset Arthur Gough-Calthorpe Louis Franchet d'Esperey	Selahattin Adil Pașa¹
Modifică date / text

Istoria Imperiului Otoman
Acest articol este parte a unei serii
Ascensiunea (1299–1402)
Interregnul (1402–1413)
Propășirea (1413–1453)
Dezvoltarea accelerată (1453–1579)
Dezvoltarea încetinită (1579–1683)
Sultanatul femeilor
Perioada Köprülü (1656–1703)
Stagnarea (1683–1792)
Perioada Lalelei (1718–1730)
Stagnarea și decăderea (1792–1827)
Declinul (1827–1908)
Perioada Tanzimat (1839–1876)
Prima perioadă constituțională
Destrămarea (1908–1918)
A doua perioadă constituțională
Împărțirea Imperiului Otoman (1918–1922)
Evenimente
Căderea Constantinopolului (1453)
Ocupația Aliată a Contantinopolului (1918-1923)
Războaiele ruso-turce (1633-1917)
Alte articole
Armata otomană
v • d • m

Ocuparea Constantinopolului (Istanbulul zilelor noastre) (13 noiembrie 1918 – 4 octombrie 1923) a fost ocupația militară a capitalei Imperiului Otoman care a urmat semnării Armistițiului de la Mudros, la sfârșitul Primului Război Mondial. Primele trupe franceze au intrat în capitală pe 12 noiembrie 1918, urmate de cele britanice a doua zi. Ocupația a avut două etape: ocupația de facto (13 noiembrie 1918 – 20 martie 1920) și cea de jure (20 martie 1920 – până după semnarea Tratatului de la Lausanne). Ultimele trupe aliate au părăsit orașul pe 4 octombrie 1923. Primele trupe ale revoluționarilor turci au intrat în oraș pe 6 octombrie 1923. Trupele aliate și-au împărțit orașul și au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea orașului de către otomani în 1453. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Războiului de Independentă al Turciei^[2]