Odin

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Conține erori de ortografie, folosește o exprimare alambicată sau stâlcește limba română. Marcat din august 2020.  Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Odin
Căsătorit cu	Frigg[1]
Urmași	Baldur[2] Hod Hermod[*][[Hermod (Norse deity)|​]] Bragi Vidar Thor Meili[*][[Meili (Norse deity)|​]] Heimdall Tyr Winta[*][[Winta (mythical ancestor of anglo-saxon kings)|​]] Váli[*][[Váli (Norse deity)|​]] Skjöldr[*][[Skjöldr (king of the Danes)|​]] Göte[*][[Göte (Swedish mythological king)|​]]
Tată	Borr[3]
Mamă	Bestla
Bunic	Búri[*][[Búri (Norse mythical character)|​]][3]  Bölþorn[*][[Bölþorn (Norse mythical character)|​]]
Frați	Ve[*][[Ve (Norse deity)|​]] Vili Hœnir[*][[Hœnir (Norse deity)|​]][4]
Modifică date / text

Odin (oʊdɪn din norvegiană veche: Óðinn [ˈoːðenː]) este un zeu venerat la scară largă în mitologia germanică. În general este descris ca rege al zeilor nordici. Mitologia nordică fiind sursa celor mai multe informații supraviețuitoare despre el,îl asociază pe Odin cu înțelepciunea, vindecarea, moartea, regalitatea, spânzurătoarea, cunoașterea, războiul, bătălia, victoria, vrăjitoria, poezia, frenezia și alfabetul runic și îl descrie ca soțul zeiței Frigg. În mitologia și păgânismul german , zeul era cunoscut în engleza veche sub numele de Wōden, în saxonă ca Wōdan, în olandeză veche ca Wuodan, în friziana veche ca Wēda și în limba germană veche ca Wuotan, toate derivând în cele din urmă din cuvântul proto-germanic Wōđanaz, care înseamnă „stăpânul freneziei”.

Odin apare ca un zeu proeminent de-a lungul istoriei înregistrate a Europei de Nord, de la ocuparea romană a regiunilor Germaniei (din anul c. 2 î.e.n.) la marile migrații ale popoarelor în perioada secolelor IV-VI d.Hr., și în epoca vikingă (secolele VIII- XI d.Hr.). Referințele folclorice la el apar în nume de locuri în regiuni locuite istoric de vechile popoare germanice, iar ziua săptămânii de miercuri îi poartă numele în multe limbi germanice, inclusiv în engleză (wednesday).

În textele în limba engleză veche, Odin deține un loc special ca figură ancestrală euhemerizată în rândul regalității și este adesea menționat ca o figură fondatoare în rândul altor popoare germane, cum ar fi longobarzii. Formele numelui său apar frecvent în întreaga evidență germanică, deși narațiunile referitoare la Odin se găsesc în principal în lucrările norvegiene vechi înregistrate în Islanda, în principal în jurul secolului al XIII-lea. Aceste texte reprezintă cea mai mare parte a înțelegerii moderne a mitologiei nordice.

Textele norvegiene vechi îl descriu pe Odin ca fiul lui Bestla și Borr împreună cu doi frați, Vili și Vé, și el a născut mulți fii, cei mai faimoși fiind zeii Thor (cu Jörð) și Baldr (cu Frigg). Este cunoscut sub sute de nume. Odin este adesea descris ca un bătrân cu un singur ochi și cu barbă lungă, purtând o suliță numită Gungnir , îmbrăcat cu o mantie și o pălărie. El este adesea însoțit de animale - lupii Geri și Freki și corbii Huginn și Muninn, care îi aduc informații din tot tărâmul Midgard și călărește calul zburător cu opt picioare pe nume Sleipnir în cer și în infern. El caută cunoaștere și miedul poeziei , face pariuri cu soția sa Frigg asupra eforturilor sale. El participă atât la crearea lumii prin uciderea ființei primordiale Ymir, dǎ viață primilor doi oameni Ask și Embla. De asemenea, el oferă oamenilor cunoștințe despre scrierea și poezia runică, arătând aspecte ale unui erou cultural. Are o asociere specială cu sărbătoarea Yule.

Odin este, de asemenea, asociat cu fecioarele divine de pe câmpul de luptă, valchirii, și el supraveghează Valhalla, unde primește jumătate din cei care mor în luptă, einherjar , trimițând cealaltă jumătate la elizianul Fykvangr al zeiței Freyja. Odin îl consultă pe capul înțelept, îmbălsămat de ierburi, al înțeleptului Mímir, care prevestește condamnarea lui Ragnarök și îl îndeamnă pe Odin să conducă einherjarii în luptă înainte de a fi consumat de monstruosul lup Fenrir. În folclorul ulterior, Odin apare ca un lider al Vânătorii sălbatice, o procesiune fantomatică a morților pe cerul de iarnă. El este asociat cu farmece și alte forme de magie, în special în textele în limba engleză veche și în limba nordică veche.

Figura lui Odin este un subiect frecvent de interes în studiile germanice, iar cercetătorii au avansat numeroase teorii cu privire la dezvoltarea sa. Unele dintre acestea se concentrează pe relația specială a lui Odin cu alte figuri; de exemplu, soțul lui Freyja Óðr pare a fi o dubletă etimologică a zeului, în timp ce soția lui Odin, Frigg, este în multe privințe similară cu Freyja, iar Odin are o relație specială cu Loki. Alte cercetări se concentrează pe locul lui Odin în evidența istorică, explorând proveniența din mitologia proto-indo-europeană sau dezvoltarea sa în societatea germanică. În perioada modernă, Odin a inspirat numeroase opere de poezie, muzică și alte expresii culturale. Este venerat alături de alți zei germanici în cele mai multe forme ale noii mișcări religioase Heathenry .