Odoacru | |
Rege al Italiei | |
Monedă cu Odoacru de la Ravenna din anul 477, este prezentat cu o mustață considerată barbară | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 433 Pannonia Prima(d), Imperiul Hun |
Decedat | 493 Ravenna |
Părinți | Edeko |
Frați și surori | Onoulphus[*] |
Căsătorit cu | Sunigilda[*] |
Copii | Thela[*] frankish princess[*] |
Religie | Arianism |
Ocupație | conducător militar |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Latin rex |
Domnie | |
Domnie | 476–493 |
Predecesor | nu |
Succesor | Teodoric cel Mare |
Modifică date / text |
Odoacru (latină Flavius Odoacer) (n. 433[1]–d. 493), a fost un rege al Italiei în secolul al V-lea din 476 până la moartea sa. El fusese un comandant de militari germanici în Italia. Despre domnia sa în general se consideră că marchează sfârșitul Imperiului Roman clasic în Europa de Vest și începutul Evului Mediu[2]. El este considerat ca fiind primul de origine non-romană care a condus toată Italia. Odoacru a fost un general în Italia, un foederati[3] de origine germanică. El a condus o revoltă care l-a detronat pe ultimul împărat roman de Apus, Romulus Augustulus la 4 septembrie 476. Deși toată puterea din Italia era în mâinile lui, a domnit în numele lui Julius Nepos și, după moartea acestuia în 480, ca un client al împăratului de la Constantinopol, Zenon. Odoacru este menționat ca fiind un rege latin (Latin rex) în multe documente și el însuși a folosit cel puțin o dată această titulatură.