Ofensiva din Ardeni | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a celui de-al Doilea Război Mondial | |||||||
Soldați americani din Regimentul 290 Infanterie (Divizia 75 Infanterie), fotografiați în Ardeni în timpul ofensivei germane. {Amonines, Belgia, 4 ianuarie 1945} | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Statele Unite Regatul Unit Canada Franța Forțele Belgiene Libere Rezistența Luxemburgheză | Germania | ||||||
Conducători | |||||||
Dwight D. Eisenhower Omar N. Bradley (Corpul 12 de Armată al SUA) | Adolf Hitler Walter Model | ||||||
Efective | |||||||
840.000 de militari,[1] 1.300 de tancuri medii,[2] plus distrugătoare de tancuri, | 200.000[3] – 500.000 de militari[4][5][6][7]
1.800 de tancuri[8] 1.900 piese de artilerie și Nebelwerfere[9] | ||||||
Pierderi | |||||||
Americane: 89.500 (19.000 uciși, 47.500 răniți, 23.000 prizonieri sau dispăruți)[10] ~800 tancuri[11] Britanice: 1.408 (200 uciși, 1.200 răniți sau dispăruți)[1][12] | Germane: 67.200[13] – 100.000 uciși, răniți, prizonieri sau dispăruți,[7][10] ~600 tancuri și arme de asalt[11][14] Civile: aproximativ 3.000 de civili uciși[15] | ||||||
Modifică date / text |
Ofensiva din Ardeni (cunoscută și ca Ofensiva Von Rundstedt) (16 decembrie 1944 – 25 ianuarie 1945), a fost ultima ofensivă inițiată de Germania (die Ardennenoffensive) împotriva Aliaților, pe frontul de Vest, și a început în data de 16 decembrie 1944. Aceasta se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante al Germaniei înainte de capitulare. Ea a fost o contraofensivă prin care Germania a căutat să împiedice înaintarea trupelor aliate ale SUA și Marii Britanii. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munților Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot, Clerf, Diekirch, Vianden și a cantoanelor din estul Belgiei. Trupele aliate erau constituite din 83.000 de soldați,[necesită citare] 400 de blindate și 400 de tunuri, fiind comandate de Dwight D. Eisenhower, Bernard Montgomery și Omar N. Bradley. La comanda trupelor germane se aflau Gerd von Rundstedt și Walter Model, efectivul trupelor germane fiind de 200.000 de soldați, 600 de blindate și 1.900 de tunuri. Operațiunea a fost numită „Unternehmen Christrose” (Trandafirii lui Isus). Frontul avea lățimea de 60 km, trupele germane reușind să străpungă liniile inamice și să pătrundă pe o adâncime de circa 100 km. Țelul acțiunii era ocuparea orașului Antwerpen, prin portul căruia soseau întăririle trupelor americane. După lupte crâncene care au durat șase săptămâni, trupele germane au fost respinse până la linia inițială a frontului. Trupele americane și-au refăcut pierderile în circa 2 săptămâni, pe când Germania a epuizat ultimele sale rezerve militare, ceea ce a accelerat sfârșitul războiului. Bilanțul ofensivei a fost sever de partea aliaților, 19.276 de morți, 47.139 de răniți, 21.144 prizonieri și dispăruți. Pierderile trupelor germane s-au soldat la 17.236 de morți, 16.000 prizonieri și dispăruți, precum și 34.439 de răniți.
Principalele cauze ale eșecului ofensivei germane au fost: