Osiris

Osiris
Osiris, stăpânul morților și al renașterii. Pielea sa verde simbolizează renașterea.
Civilizația	Religia în Egiptul Antic
Căsătorit cu	Isis
Urmași	Horus Anubis[1][2]
Tată	Geb
Mamă	Nut
Bunic	Shu[3]  Shu
Bunică	Tefnut[3]  Tefnut
Frați	Seth Nephthys Isis
Modifică date / text

Osiris în hieroglife

În mitologia egipteană, Osiris este zeul vieții de apoi, al vegetației, fertilității, renașterii și al morților. Era reprezentat ca o zeitate cu pielea verde, parțial înfășurată ca o mumie, cu barbă de faraon, purtând o coroană de atef și ținând în mână un baston simbolic și un îmblăciu.

Osiris a fost un rege legendar al Egiptului, celebru prin vigoarea și dreptatea cu care își guverna țara. Seth, fratele său, a fost gelos pe el și i-a întins o cursă, reușind să-l asasineze. Soția lui Osiris, zeița Isis, reușește să rămână însărcinată cu Osiris mort. După ce l-a îngropat pe Osiris, Isis se refugiază în delta Nilului; acolo îl aduce pe lume pe Horus, care, ajuns adult, își face recunoscute drepturile în fața zeilor Enneadei și îl atacă pe Seth. Horus îl va învinge pe Seth în luptă, dar își va pierde un ochi, pe care i-l oferă lui Osiris care astfel își recapătă viața. Seth va fi condamnat de zei să-și poarte propria victimă (fiind transformat în barca ce-l transportă pe Osiris, pe Nil).

Osiris poate fi considerat fratele lui Isis, Set, Nephthys și Horus cel Bătrân, și tatăl lui Horus cel Tânăr. Primele dovezi ale cultului lui Osiris au fost identificate la mijlocul dinastiei a V-a a Egiptului (secolul al XXV-lea î.Hr.), deși este probabil ca el să fi fost venerat mult mai devreme; epitetul Khenti-Amentiu datează cel puțin din prima dinastie și a fost folosit și ca titlu faraonic. Cele mai multe informații disponibile despre mitul lui Osiris provin din aluzii conținute în Textele Piramidelor de la sfârșitul celei de-a V-a Dinastii, din documente ale Noului Regat, precum Piatra Shabaka și "Luptele lui Horus și Seth", și mult mai târziu, în stil narativ, din scrierile unor autori greci, printre care Plutarh și Diodorus Siculus.^[4][5]