Pacifism

Porumbelul păcii⁠(fr)[traduceți]
Întâlnirea interreligioasă pentru pace, Assisi, 2011.

Pacifismul (în franceză pacifisme) este un curent social-politic care dezaprobă și condamnă folosirea, sub orice formă, a războiului sau violenței ca instrument de rezolvare și mediere a situațiilor conflictuale. Pacifismul promovează ca metode de aplanare a conflictelor mijloace exclusiv pașnice și fără uz de violență. Cuvântul pacifism a fost introdus de militantul francez pentru pace Émile Arnaud (1864-1921) și a fost adoptat de alți activiști pentru pace, în 1901, la cel de-al zecelea Congres Universal pentru Pace de la Glasgow.[1]

În epoca modernă pacifismul a fost tematizat de Lev Tolstoi în lucrările sale, în special, în Împărăția lui Dumnezeu este în voi. Mohandas Gandhi (1869-1948) a promovat practica unei opoziții non-violente, numită Satyagraha, aplicată în Mișcarea pentru Independența Indiei. Eficacitatea acesteia a servit ca inspirație pentru Martin Luther King, James Lawson, James Bevel[2], Thích Nhất Hạnh,[3] precum și de Mișcarea pentru drepturile civile ale oamenilor de culoare în Statele Unite.

  1. ^ The Abolition of War: the Peace Movement in Britain, 1914–1919 by Keith Robbins. University of Wales Press, 1976. ISBN: 978-0-7083-0622-2 (p.10).
  2. ^ James L. Bevel, The Strategist of the 1960s Civil Rights Movement" by Randy Kryn, a paper in David Garrow's 1989 book We Shall Overcome, Volume II, Carlson Publishing Company
  3. ^ "Searching for the Enemy of Man", în: Nhat Hanh, Ho Huu Tuong, Tam Ich, Bui Giang, Pham Cong Thien. Dialogue. Saigon: La Boi, 1965. P. 11–20., archived on the African-American Involvement in the Vietnam War website, King's Journey: 1964 – 4 aprilie 1967Arhivat în , la Wayback Machine.

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in