Pacifismul (în franceză pacifisme) este un curent social-politic care dezaprobă și condamnă folosirea, sub orice formă, a războiului sau violenței ca instrument de rezolvare și mediere a situațiilor conflictuale. Pacifismul promovează ca metode de aplanare a conflictelor mijloace exclusiv pașnice și fără uz de violență. Cuvântul pacifism a fost introdus de militantul francez pentru pace Émile Arnaud (1864-1921) și a fost adoptat de alți activiști pentru pace, în 1901, la cel de-al zecelea Congres Universal pentru Pace de la Glasgow.[1]
În epoca modernă pacifismul a fost tematizat de Lev Tolstoi în lucrările sale, în special, în Împărăția lui Dumnezeu este în voi. Mohandas Gandhi (1869-1948) a promovat practica unei opoziții non-violente, numită Satyagraha, aplicată în Mișcarea pentru Independența Indiei. Eficacitatea acesteia a servit ca inspirație pentru Martin Luther King, James Lawson, James Bevel[2], Thích Nhất Hạnh,[3] precum și de Mișcarea pentru drepturile civile ale oamenilor de culoare în Statele Unite.