Paleontologie

Parte a seriei de articole despre
Paleontologie
Fosile Fosilizare Listă de fosile umane
Istorie naturală Biogeografie Extincție în masă Geocronologie Scara timpului geologic Istoria vieții Originea vieții Cronologia istoriei evolutive a vieții Fosilă tranzițională
Organe și procese Celulă Ochi Păr Sistem nervos Sex
Evoluția diferiților taxoni Păsări Cetacees Dinozauri Pești Ciuperci Oameni Insecte Mamifere Plante Reptile
Evoluție Introducere în evoluție Strămoș comun Arbore filogenetic Cladistică Clasificare biologică
Istoria paleontologiei Istoria paleontologiei Cronologie a paleontologiei
Ramuri ale paleontologiei Biostratigrafie Micropaleontologie Paleontologie moleculară Palaeoxilologie Paleobiologie Paleobotanică Paleoecologie Paleogenetică Paleolimnologie Paleopedologie Paleotempestologie Paleozoologie Palinologie Sclerocronologie Tafonomie
Categorie
v d m

Paleontologia (din grecescul παλαιός Palaioa, „vechi”, ὄν on (gen. ontos), „ființă” și logos, „studiu”^[1]) este știința care studiază ființele, plante și animale, precum și resturile și urmele activității de viață ale organismelor care au trăit de-a lungul timpului geologic din momentul apariției vieții. Acesta include studiul fosilelor pentru clasificarea organismelor și studiul interacțiunilor între ele și mediile lor (paleoecologia lor).

Paleontologia se află la granița dintre biologie și geologie și diferă de arheologie prin faptul că exclude studiul oamenilor anatomic moderni. Astăzi folosește tehnici extrase dintr-o gamă largă de științe, inclusiv biochimie, matematică și inginerie. Folosirea tuturor acestor tehnici a permis paleontologilor să descopere o mare parte din istoria evolutivă a vieții, aproape tot drumul până când Pământul a devenit capabil să sprijine viața, acum aproximativ 3,8 miliarde de ani. Pe măsură ce cunoștințele au crescut, paleontologia a dezvoltat subdiviziuni specializate, unele dintre ele concentrându-se pe diferite tipuri de organisme fosile, în timp ce altele studiază ecologia și istoria mediului, cum ar fi paleoclimatologia.

Fosilele sunt principalele tipuri de dovezi despre viața din trecut, iar dovezile geochimice au ajutat la descifrarea evoluției vieții înainte de a exista organisme suficient de mari pentru a lăsa fosile corporale. Estimarea datelor acestor rămășițe este esențială, dar dificilă: uneori, straturile de rocă adiacente permit datarea radiometrică, ceea ce oferă date absolute care au acuratețe în limita a 0,5%, dar mai des paleontologii trebuie să se bazeze pe datarea relativă rezolvând „puzzle-uri” de biostratigrafie (aranjarea straturilor de rocă de la cele mai noi la cei mai vechi). Clasificarea organismelor vechi este, de asemenea, dificilă, deoarece multe nu se încadrează bine în taxonomia linneană pentru clasificarea organismelor vii și paleontologii folosesc mai des cladistica pentru a elabora „arbori de familie” evolutivi. Ultimul sfert al secolului XX a cunoscut dezvoltarea filogeniei moleculare, care investighează cât de strâns sunt legate organismele prin măsurarea similitudinii ADN- ului în genomul lor. Filogenia moleculară a fost folosită și pentru a estima datele când speciile s-au separat, dar există controverse cu privire la fiabilitatea ceasului molecular de care depind aceste estimări.