Paradoxul EPR

Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen sau paradoxul EPR este un experiment mental în mecanica cuantică, în care Albert Einstein și colegii săi Boris Podolsky și Nathan Rosen (EPR) au încercat fiecare să demonstreze că funcția de undă nu oferă o descriere completă a realității fizice[1] și, prin urmare, interpretarea Copenhaga este nesatisfăcătoare; soluțiile paradoxului au implicații importante în interpretarea mecanicii cuantice.

Paradoxul spune că particulele pot interacționa într-un asemenea mod, încât să se poată măsura poziția cât și impulsul lor mai precis decât permite principiul incertitudinii lui Heisenberg, cu excepția cazului în care măsurarea unei particule nu o afectează instantaneu pe cealaltă pentru a preveni această precizie, ceea ce ar implica faptul că informația este transmisă mai repede decât lumina, lucru nepermis de teoria relativității (”acțiune fantomă la distanță”). Această consecință nu fusese observată anterior și părea absurdă la vremea respectivă; fenomenul este acum cunoscut sub numele de "quantum entanglement".

  1. ^ Einstein, A; B Podolsky; N Rosen (15 mai 1935). „Can Quantum-Mechanical Description of Physical Reality be Considered Complete?” (PDF). Physical Review. 47 (10): 777–780. Bibcode:1935PhRv...47..777E. doi:10.1103/PhysRev.47.777.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in