Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol

Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol
Partido Socialista Obrero Español
AbrevierePSOE  Modificați la Wikidata
Oameni cheie
PreședinteCristina Narbona
Secretar GeneralPedro Sánchez
Vicesecretar GeneralMaría Jesús Montero
Fondator(i)Pablo Iglesias Posse
Date
Înființat2 mai 1879 (1879-05-02)
SediuC/ Ferraz, 70
28008, Madrid
ZiarEl Socialista
Organizație de tineretTineretul Socialist din Spania
Număr de membri (2022) 159,943[1]
Informații
Ideologie oficialăSocial democrație[2]
Pro-europenism[3]
Poziție politicăCentru-stânga[4][5]
Afiliere internaționalăAlianța Progresistă
Internaționala Socialistă
Afiliere europeanăPartidul Socialiștilor Europeni
Grup europarlamentarAlianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților
Congresul Deputaților
122 / 350
Senat
72 / 208
Parlamentul European
21 / 59
Parlamente Regionale
358 / 1268
Guverne regionale
8 / 19
Consilieri orășenești
391 / 1040
Guvern local (2019)
22335 / 67121
Prezență online
www.psoe.es

Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (spaniolă Partido Socialista Obrero Español, PSOE) este un partid politic social-democrat din Spania.[6][7][8][9][10] În spectrul politic se situează în centru-stânga. Acesta a condus țară în perioada 1982-1996, 2004-2011 și 2018-prezent.

  1. ^ Beatriz García: Cuatro partidos reducen sus ingresos por afiliados La Razón
  2. ^ Nordsieck, Wolfram (). „Parties and Elections in Europe”. www.parties-and-elections.eu. Arhivat din original la .  Updated as required.
  3. ^ „Spain - Europe Elects”. Europe Elects (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ „APPENDIX A3: POLITICAL PARTIES, ESS6 - ed. 2.0” (PDF). European Social Survey. . p. 49. Arhivat din original (PDF) la . 
  5. ^ Field, B.; Botti, A. (). Politics and Society in Contemporary Spain: From Zapatero to Rajoy. Palgrave Macmillan. p. 23. ISBN 978-1137306623. Aznar's PP government, which arrived at the Moncloa executive palace for the first time since the country's return to democracy, inaugurating the alternation between the center-left PSOE and center-right PP 
  6. ^ Merkel, Wolfgang; Alexander Petring, Christian Henkes, Christoph Egle (). Social Democracy in Power: the capacity to reform. London: Taylor & Francis. ISBN 0-415-43820-9. 
  7. ^ Nikiforos P. Diamandouros; Richard Gunther (). Parties, Politics, and Democracy in the New Southern Europe. JHU Press. pp. 315–. ISBN 978-0-8018-6518-3. Accesat în . 
  8. ^ Dimitri Almeida (). The Impact of European Integration on Political Parties: Beyond the Permissive Consensus. CRC Press. pp. 71–. ISBN 978-1-136-34039-0. Accesat în . 
  9. ^ Richard Collin; Pamela L. Martin (). An Introduction to World Politics: Conflict and Consensus on a Small Planet. Rowman & Littlefield. pp. 218–. ISBN 978-1-4422-1803-1. Accesat în . 
  10. ^ Ari-Veikko Anttiroiko; Matti Mälkiä (). Encyclopedia of Digital Government. Idea Group Inc (IGI). pp. 397–. ISBN 978-1-59140-790-4. Accesat în . 

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in