Pian de concert (stânga) și pian vertical (dreapta) | ||
Clasificare | ||
Instrument cu claviatură | ||
Ambitus | ||
Instrumente înrudite | ||
orga cu tuburi, clavecinul | ||
Interpreți | ||
Lista pianiștilor români | ||
Constructori | ||
Lista producătorilor de piane(en)[traduceți] |
Pianul este un instrument muzical acustic cu coarde inventat în Italia de către Bartolomeo Cristofori în jurul anului 1700, în care sunetul este produs de coarde metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi[1], care este compusă dintr-un rând de clape (mici pârghii) pe care interpretul le apasă sau le lovește cu degetele ambelor mâini. Pianele moderne au coardele montate într-un cadru metalic, de obicei turnat din fontă și finisat cu lac și pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, și „placă de bronz”). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de coarde, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului.