Politica Belgiei

Belgia

Acest articol este parte din seria: Politica și guvernul Belgiei

Constituție Rege Filip Prim Ministru Charles Michel Parlamentul Belgiei Senatul Camera Reprezentanților Regiuni Flamandă Valonă Bruxelles Comunități Flamandă Franceză Germanofonă Provincii Comune Consiliul Constituțional Curtea de Casație Consiliul de Stat Alegeri Partidele Politice Relațiile externe

Politica Belgiei funcționează în cadrul unei monarhii constituționale parlamentare bazată pe principiul democrației reprezentative. Șeful statului este Regele, din 1993 acesta este Albert al II-lea. Prim ministrul este șeful guvernului, care deține puterea executivă într-un sistem pluri-partid. Puterea legislativă federală aparține atât guvernului cât și celor două camere ale parlamentului: Senatul și Camera Reprezentanților. Federația este formată din comunități culturale și politice, și regiuni teritoriale.

Contextul istoric particular a făcut ca organizarea politică belgiană să fie foarte complexă. În secolul al XIX-lea, elita politică și economică majoritar francofonă în întreaga țară a neglijat sistematic populația flamandă. Mișcarea de emancipare flamandă de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX a apărut pentru a contracara această situație. La sfârșitul celui de al doilea război mondial comunitățile francofone și neerlandofone au marcat politica statului prin tendințele pronunțate de autonomie. Tensiunile intracomunitare au crescut iar unitatea statului a ajuns să fie pusă în discuție^[1]. Începând din anii 1970 o serie de reforme instituționale au transformat statul unitar într-un stat federal cu trei nivele de guvernare, menite să asigure un compromis care minimizează tensiunile lingvistice, culturale și economice. Politica este puternic influențată de grupuri de lobby ca de exemplu sindicate sau organizații profesionale și patronale. Regula majorității simple este precedată ca importanță de un proces de co-decizie politică în care minoritatea se bucură de protecție prin intermediul majorității speciale (2/3 din voturile totale + majoritatea voturilor în fiecare din cele două comunități importante).