În rețelele de calculatoare, un punct de acces Wi-Fi, sau un punct de acces fără fir, punct acces Wi-Fi, punct de acces wireless, punct de acces, prescurtat AP, sau mai exact punct de acces la rețea prin Wi-Fi, este un dispozitiv hardware de rețea care permite altor dispozitive Wi-Fi să se conecteze la o rețea cu fir sau la o rețea fără fir. În mod uzual în limba română se mai folosesc și termenii: access point, access point wireless sau accespoint. Ca dispozitiv autonom, AP-ul poate avea o conexiune prin cablu la un swici sau un ruter, dar, într-un ruter fără fir, poate fi, de asemenea, o componentă integrală a routerului însuși. Multe rutere Wi-Fi pentru utilizare casnică sau pentru afaceri mici și mijloci, oferă posibilitatea de a schimba modul de lucru implicit din rutare în punct de acces Wi-Fi (AP). Un AP este diferențiat de un hotspot, care este o locație fizică în care este disponibil accesul Wi-Fi.[1] [2]
Un AP poate fi descris, pentru o mai bună înțelegere, ca un swici care permite accesul la o rețea de calculatoare, prin conexiune fără fir.
Un AP se conectează direct la o rețea locală [3] cu fir, de obicei Ethernet, iar AP-ul oferă apoi conexiuni fără fir folosind tehnologia LAN fără fir, de obicei Wi-Fi, pentru ca alte dispozitive să utilizeze acea conexiune prin cablu. AP-urile acceptă conectarea mai multor dispozitive fără fir simultan.