RTP

Protocolul de transport în timp real^[1][2] (sau RTP de la engl. Real-time Transport Protocol) este un protocol prin intermediul căruia se pot transmite informații de tip media (sunete, imagini) printr-o rețea de telecomunicații.

În Internet, de asemenea ca și în alte rețele, este posibilă pierderea pachetelor, schimbarea ordinii în procesul de transmitere, de asemenea variază timpului de transmitere a pachetelor la distanțe mari. Aplicațiile multimedia pun condiții foarte dure asupra ambianței de transmitere. Pentru convenirea cu posibilitățile Internetului a fost creat protocolul RTP. Protocolul RTP se bazează pe ideile propuse de Klark și Tenenhauzen și are scopul de a transmite date în timp real (de exemplu semnalul audio sau video). Față de acesta se precizează tipul câmpului de date, se numerotează pachetele, și se înregistrează reperul de timp și se monitorizează transmiterea datelor. Aplicațiile de obicei folosesc RTP implementat peste UDP, pentru ca să se poată folosi de posibilitatea sa de multiplexare și controlul checksum. Dar RTP se poate folosi de asemenea și deasupra oricărui protocol de nivel 4 OSI. RTP permite transmiterea concomitentă pe adrese diferite, dacă multicastul este posibil la nivel de rețea.

Trebuie de luat în considerație că RTP nu garantează transmiterea la timp a pachetelor și nu oferă garanția integrității transmiterii datelor. Corectitudinea transmiterii informației poate fi asigurată de către partea care recepționează pachetele cu ajutorul numerelor de ordine a pachetelor. Această posibilitate este foarte utilizată tot timpul, dar în special atunci când se transmit imagini prin intermediul protocolului RTP.

În practică, protocolul RTP nu este separat de protocolul RTCP (protocolul de control RTP). Ultimul îndeplinește funcția ca monitorizare și pentru transmiterea informației despre utilizatorii care schimbă informații.

Protocolul RTP nu este un protocol strict, care poate să transmită informație unei aplicații, modulele funcționale ale lui nu formează un strat aparte, dar mai des se integrează în programă. Protocolul RTP nu este un protocol strict reglamentat.

Pentru organizarea la o audio-conferință fiecare membru trebuie sa aibă o adresă și două porturi, unul pentru semnalele audio altul pentru schimbul de pachete RTCP. Acești parametri trebuie să fie cunoscuți tuturor membrilor conferinței. În dependență de cerințe pachetele de coordonare pot fi codate. În timpul conferinței fiecare membru trimite pachete audio mici codate, timpul de transmitere 20ms. Fiecare din acest pachet este înglobat în câmpul de date RTP care la rândul său se integrează în UDP. Antentul pachetului RTP determină ce fel de codare audio este folosită (PCM, ADPCM sau LPC), ce permite transmițătorului în timpul transmiterii să schimbe algoritmul de codare, dacă la conferință s-a conectat un utilizator nou, cu anumite restricții, sau daca trebuie micșorată viteza de transmitere a informației prin rețea.

În timpul transmiterii sunetului, o parte importantă e interacțiunea între fragmentele codate în timp. Pentru hotărârea acestei probleme antetul protocolului RTP conține informația de timp și numărul de ordine. Numărul de ordine ajută nu numai la regenera ordinii fragmentelor, dar și pentru a afla numărul de fragmentelor pierdute în timpul de transmitere.

Deoarece în timpul conferinței pot să apară noi utilizatori, sau alții să se retragă la după propria dorință, trebuie cunoscut, cine din ei sunt în rețea la momentul dat și dacă informația transmisă către ei ajunge. Pentru acest scop periodic fiecare membru al conferinței transmite prin portul RTCP un mesaj multicast, care conține numele utilizatorului și câteva date de diagnostic. Aplicația client trimite pachetul BUY (RTCP), dacă utilizatorul părăsește sesiunea.

Dacă în timpul conferinței se transmite nu numai semnal audio dar și video, ele se transmit independent unul față de altul pe fluxuri diferite incorporate în protocolul UDP. RTCP pachetele se transmit indiferent pentru fiecare sesiune în parte.

La nivel de RTP nu este nici o legătură între semnalele audio și video. Numai RTCP pachetele transmit una și aceeași adică numele membrului.

În unele cazuri putem sa ne întâlnim cu situația când unul din membrii conferinței este conectat la un canal de viteză mica. Nu va fi chiar bine daca de la acești utilizatori va trebui să cerem transferul pe criptare. Pentru ca să scăpăm de aceasta se poate de instalat un reformator așa numitul amestecător, în imediata apropiere de canalele de viteză mică. Amestecătorul transforma fluxul audio pachete in conformitate cu canalul de viteză mică. Aceste pachete pot fi uni-cast (adică adresate unui singur utilizator ) cât și multicast. Antetul RTP include în sine mijloace care permit multiplexoarelor de a recunoaște sursele externe. Așa că primitorul poate identifica corect sursa de semnal.

Unii utilizatori ai conferinței, folosesc canale de viteză mare, care nu sunt susțin IP-multicast (de exemplu se află după Firewall). Pentru așa noduri de rețea amestecătorul nu este nevoie, aici se folosește alt nivel de transmitere a protocolului RTP, așa numitul translator. Se instalează două translatoare câte unul de fiecare parte a Firewall. Translatorul extern transmite pachete multicast pe o linie securizată translatorului intern. Translatorul intern deja transmite abonaților rețelei locale în mod obișnuit.

Amestecătorul și translatorul pot îndeplini și alte funcții de exemplu transformare pachetelor din IP/UDP în pachete ST-II in cazul la video conferință.