SIDA

SIDA
Specialitate	boli infecțioase
Simptome	febră[1] Adenopatie[1] diaree[1] letargie[1] slăbire[1] erupție[2] Infecție oportunistă Kaposi's sarcoma[*][[Kaposi's sarcoma (connective tissue cancer, common among early AIDS patients)|​]] limfom peripheral neuropathy[*][[peripheral neuropathy (nervous system disease located in nerves or nerve cells)|​]] transpirații nocturne[*]​[2] mialgie[2] sore throat[*][[sore throat (Pain of the throat)|​]][2] epuizare[*]​[2] enlargement of lymph nodes[*][[enlargement of lymph nodes (symptom)|​]][2] mouth ulcer[*][[mouth ulcer (ulcer that occurs on the mucous membrane of the oral cavity)|​]][2] frisoane[*]​[2]
Cauze	HIV[3]
Metodă de diagnostic	blood test[*][[blood test (laboratory analysis performed on a blood sample)|​]] ELISA blotting[*][[blotting (laboratory technique used in molecular biology and genetics)|​]] Test rapid de antigen
Clasificare și resurse externe
ICD-9	042 043 044
ICD-10	B2424.
ICD-11
OMIM	609423
DiseasesDB	5938
MedlinePlus	000594
Patient UK	SIDA
MeSH ID	D000163[4]
Modifică date / text

SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului.^[5] Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.^[6] O persoană seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită.

SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa se consideră numărul celor infectați cu acest virus în această grupă de vârstă ca fiind de până la 20% (și chiar mai mare în unele regiuni) din populație.

Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau vindecare. Tratamentul antiviral reduce mortalitatea și morbiditatea infecției cu HIV, dar acești agenți sunt scumpi, iar accesul de rutină la antiretrovirali nu este disponibil în toate țările. Datorită dificultății tratării bolii, prevenirea infecției este importantă în controlul răspândirii SIDA pandemică, prin organizații de sănătate care promovează sexul protejat și unica folosință a acelor de seringă în încercarea de a încetini răspândirea virusului.

SIDA s-a transformat într-o boală cronică ca urmare a introducerii terapiei HAART. Are o evoluție cronică de durată lungă în țările dezvoltate unde cazuri letale sunt înregistrate doar atunci când terapia HAART își pierde efectul terapeutic. Rămâne însă pentru țările în curs de dezvoltare o boală care a dus la scăderea mediei de viață cu până la 10 ani punând astfel în pericol existența multor popoare din Africa unde dispare (în unele cazuri) populația de vârstă medie.