Saladin

Salah al-Din Yusuf Ibn Ayyub
sultan al Egiptului și Siriei
Date personale
Nume la naștere	يُوسُف بن نجم الدين أيُّوب
Născut	c. 1138 Tikrit, Irak
Decedat	4 martie, 1193 Damasc, Siria
Înmormântat	Q12192636[*]​
Cauza decesului	boală infecțioasă
Părinți	Najm ad-Din Ayyub
Frați și surori	Turan-Shah[*][[Turan-Shah (brother of Saladin, governed various principalities 1174-1180)|​]] Al-Adil I[*][[Al-Adil I (Ayyubid sultan of Egypt and Syria, brother of Saladin)|​]] Rabia Khatoon[*][[Rabia Khatoon (ayyubid princess)|​]] Tughtakin ibn Ayyub[*][[Tughtakin ibn Ayyub (Ayyubid emir of Yemen and Hejaz 1182-1197)|​]] Sitt al-Sham[*][[Sitt al-Sham |​]] Nur Ad-Din Shahanshah[*][[Nur Ad-Din Shahanshah (Brother of Salah Ad-Din Al-Ayyubi)|​]]
Căsătorit cu	Ismat ad-Din Khatun[*][[Ismat ad-Din Khatun (wife of Saladin)|​]]
Copii	Al-Afdal ibn Salah ad-Din[*][[Al-Afdal ibn Salah ad-Din (Son of Saladin; Ayyubid Emir of Damascus 1193-1196)|​]] Al-Aziz Uthman[*][[Al-Aziz Uthman (Ayyubid Sultan of Egypt 1171-1198)|​]] Az-Zahir Ghazi[*][[Az-Zahir Ghazi (Ayyubid emir of Aleppo from 1193 to 1216)|​]]
Etnie	kurd
Religie	islam[2]
Ocupație	militar guvernator
Limbi vorbite	limba arabă limba kurdă
Apartenență nobiliară
Titluri	emir of Damascus[*][[emir of Damascus |​]] (1174–1186)[1] Sultan of Egypt[*][[Sultan of Egypt (status held by the rulers of Egypt from 1174 to 1517)|​]] (1174–1193)[1] emir of Aleppo[*][[emir of Aleppo |​]] (1183–1193)
Familie nobiliară	ayyubidă
Domnie
Domnie	1174 – 4 martie, 1193
Încoronare	1174
Predecesor	Nur ad-Din
Succesor	Al-Aziz Uthman
Modifică date / text

Saladin sau Ṣalāḥ ad- Dīn Yūsuf ibn Ayyūb (arabă: صلاح الدين يوسف بن أيوب‎, Ṣalāḥ al-Dīn Yūsuf ibn Ayyūb, kurdă: سه‌لاحه‌دین ئه‌یوبی, Selah'edînê Eyubî, persană: صلاح‌الدین ایّوبی, Salāh-ed-Dīn Ayyūbi) (n. 1138 – d. 4 martie 1193) a fost un musulman kurd din Tikrit^[3], devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei. Ascensiunea la putere a acestuia a dus și la o unificare religioasă în cadrul comunității islamice între sunniți, acesta vizând coalizarea forțelor siriene și  egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților.^[4]A condus opoziția musulmană împotriva francilor și altor cruciați din Levant. La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır. În ciuda faptului că era adversarul principal al cruciaților, cronicile creștine menționează acțiunile sale onorabile, mai ales în timpul asediului cetății Al Karak, cu care a câștigat respectul multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu.