| Salonul Oficial | |
| Înființare | 1864 |
|---|---|
| Fondator | Dimitrie Bolintineanu Theodor Aman Gheorghe Panaiteanu-Bardasare Gheorghe Năstăseanu Gheorghe Tattarescu  |
| Desființare | 1947 |
| Scop/Misiune | Promovarea artelor în România |
| Locație | București, România |
| Zona deservită | București |
Modifică date / text  | |
Salonul Oficial a fost o manifestare expozițională înființată după modelul francez, denumită inițial ca Expoziția artiștilor în viață care a debutat în anul 1865. Manifestarea acoperea o necesitate reală ce avea ca scop afirmarea unei relații directe între public și artiști. Încă de la început, ea a fost pusă sub administrarea Ministerului Instrucțiunii și al Cultelor și se adresa specialiștilor. Avea un regulament de funcționare, se organiza cu precădere primăvara, avea un juriu care se ocupa cu selecționarea lucrărilor și acordarea premiilor. Expoziția era organizată pe categoria de pictură, sculptură etc.[1]
Expozițiile nu s-au derulat conform intențiilor declarate în regulament din varii motive, cele consemnate istoric fiind în anii 1865, 1868, 1870, 1874, 1881, 1894–1899, 1902, 1905, 1909–1916 și ulteriori până în 1947. Titulatura a fost diferită, fie Expoziția artiștilor în viață, fie Salonul Oficial. În mod oficial, pentru prima oară Expoziția a fost denumită Salon în anul 1894 de către organizatorul ei Constantin I. Stăncescu, ea fiind susținută încă de la înființare de George Demetrescu Mirea. Activitatea de jurizare a fost marcată adesea de birocrație și subiectivism. Salonul Oficial a oferit de-a lungul timpului posibilitatea de manifestare atât a artiștilor consacrați cât și a debutanților sau absolvenților Școlii de Belle Arte din București.[1]