Samariu

Samariu
Promețiu ← Samariu → Europiu -     62 Sm                                                                                                                                                                                                                                           Sm Pu Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Samariu, Sm, 62
Serie chimică	lantanide
Grupă, Perioadă, Bloc	8, 6, f
Densitate	7,52 g/cm−3 kg/m³
Culoare	argintiu
Număr CAS	7440-19-9
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	150,36 u
Rază atomică	180 pm
Rază de covalență	198±8
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	[Xe] 6s24f6
Electroni pe nivelul de energie	[Xe] 2, 6
Număr de oxidare	±2, ±3 [1]
Oxid	bazic
Structură cristalină	romboedrică
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	1072°C ; 1345.15 K
Punct de fierbere	1794°C ; 2067.15 K
Energie de fuziune	8,62 KJ/mol-1 kJ/mol
Energie de evaporare	165 KJ/mol-1 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică	paramagnetic [2]
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,17 [1]
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	? S/m
Conductivitate termică	16.2 W·m−1·K−1 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	581 kJ/mol kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1140 kJ/mol kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2204 kJ/mol kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	- kJ/mol kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 144Sm 3,07% stabil cu 82 neutroni 146Sm sin 1,03×108a α 2,529 142Nd 147Sm 14.99% 1,06×1011a α 2,310 143Nd 148Sm 11,24% 7×1015a α 1,986 144Nd 149Sm 13,82% stabil cu 87 neutroni 150Sm 7,38% stabil cu 88 neutroni 152Sm 26,75% stabil cu 90 neutroni 154Sm 22,75% stabil cu 92 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Samariu (simbol Sm) este elementul chimic cu numărul atomic 62. Este un metal destul de tare și argintiu care se oxidează rapid în aer. Fiind un membru obișnuit al seriei lantanidelor, samariul are de obicei starea de oxidare +3. Sunt cunoscuți, de asemenea, și compuși de samariu divalent, cei mai notabili dintre ei fiind monoxidul de samariu SmO, monocalcogenii de samariu SmS, SmSe și SmTe, precum și iodura de samariu (II). Cel din urmă este un agent reducător în sinteza chimică. Samariul nu are niciun rol biologic semnificativ, fiind doar puțin toxic.

Samariul a fost descoperit de către chimistul francez Paul Emile Lecoq de Boisbaudran în 1879 și denumit după mineralul samarskit, din care a fost izolat. Mineralul în sine a fost numit mai devreme după un rus, colonelul Vasili Samarsky-Bykhovets, care a devenit astfel prima persoană a cărui nume a fost folosit pentru denumirea unui element chimic, cu toate să acest lucru a fost făcut indirect. Deși clasificat ca pământ rar, samariul este al 40-lea cel mai abundent element chimic din crusta Pământului și este mult mai comun ca alte metale ca staniul. Samariul se găsește în concentrație mai mare de 2,8% în unele minerale ca ceritul, gadolinitul, samarskitul, monazitul și bastnäsitul, ultimele două fiind cele mai comune surse comerciale ale elementului. Aceste minerale sunt cel mai adesea găsite în China, Statele Unite ale Americii, Brazilia, India, Sri Lanka și Australia; China este de departe liderul mondial la mineritul și producția de samariu.

Cea mai mare aplicație comercială a samariului este în magnetul samariu-cobalt, dar care este inferior ca magnetizare permanentă doar magnetului cu neodim; totuși, compușii samariului pot rezista în mod semnificativ temperaturilor înalte (mai mari de 700 °C) fără să își piardă proprietățile lor magnetice. Izotopul radioactiv samariu-153 este componentul activ al compusului radiofarmaceutic samariu (¹⁵³Sm) lexidronam (numit și Quadramet)^[3], care ucide celulele canceroase în cazul cancerului pulmonar, cancerului de prostată, cancerului mamar și în cazul osteosarcomului. Alt izotop, samariu-149, este prezintă o secțiune ridicată de captură eficace a neutronilor, motiv pentru este utilizat drept otravă neutronică în barele de siguranță și control ale reactorilor nucleari. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ cataliza reacțiilor chimice, datarea radioactivă și laserele cu raze X.