Scandiu

Scandiu
Calciu ← Scandiu → Titan —   21 Sc                                                                                                                                                                                                                                           Sc Y Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Scandiu, Sc, 21
Serie chimică	metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	3, 4, d
Densitate	2985 kg/m³
Culoare	alb argintiu
Număr CAS	7440-20-2
Număr EINECS	231-129-2
Proprietăți atomice
Masă atomică	44,955910 u
Rază atomică	160 (184) pm
Rază de covalență	144 pm
Rază van der Waals	211 pm
Configurație electronică	[Ar] 3d1 4s2
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 9, 2
Număr de oxidare	3
Oxid	bază slabă
Structură cristalină	hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid
Punct de topire	1 540,9 °C ; 1 814 K
Punct de fierbere	2 829,9 °C ; 3 103 K
Energie de fuziune	14,1 kJ/mol
Energie de evaporare	314,2 kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	15,00×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori	22,1 Pa la 1538,9 °C
Viteza sunetului	? m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)	1,36
Capacitate termică masică	568 J/(kg·K)
Conductivitate electrică	1,77×106 S/m
Conductivitate termică	15,8 W/(m·K)
Prima energie de ionizare	633,1 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1235,0 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2388,6 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	7090,6 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	8843 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	10 679 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	13 310 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	15 250 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	17 370 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	21 726 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 45Sc 100% stabil cu 24 neutroni 46Sc sintetic 83,79 zile β- 2,367 46Ti
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică text

Scandiul (simbol Sc) este primul metal tranzițional din sistemul periodic de culoare alb-gălbuie ce formează o multitudine de culori în timp ce se oxidează. A fost descoperit de către Lars Nilson(1840-1899), student al lui Berzelius, în 1876. El a explicat că numele provine de la faptul că elementul face parte din acele minerale care se găsesc doar în Peninsula Scandinavă. Se obține din minereuri, și are diferite utilizări.