În sociolingvistică, termenul sociolect denumește o varietate a unei limbi, în afara varietăților regionale, folosită de o anumită categorie de vorbitori. Mai ales în lingvistica americană, o asemenea varietate se numește și „dialect social”[1]. Definițiile date sociolectului diferă în funcție de categoriile de vorbitori considerate. Unii lingviști îl limitează la clasele sociale (clasele sociale superioare, clasa de mijloc, clasa muncitoare etc.), în acest caz definiția corespunzând exact termenului[1][2][3][4][5]. La alți lingviști, termenul devine convențional, dat fiind că se referă și la alte tipuri de categorii de vorbitori, precum cele ocupaționale, profesionale și de vârstă[6][7][8][9]. Sociolecte sunt considerate în primul rând argourile, slangurile și jargoanele. Unii lingviști includ printre sociolecte varietățile folosite de grupuri etnice, cum sunt cele numite cu termenul colectiv Black English „engleza neagră”, vorbite în America de Nord de către urmașii sclavilor de origine africană[10]. Astfel de varietăți sunt numite altfel „etnolecte”[11]. Tot printre sociolecte sunt incluse și registrele de limbă[12], care interferează cu ceea ce unii lingviști numesc stiluri funcționale[13][14][9].