Sudan

جمهورية السودان Jumhūrīyat al Sūdān Republic of the Sudan
Sudan
Drapel Stemă[*]​
Deviză: النصر لنا
Imnul național: نحن جند لله جند الوطن  ar We are the Soldiers of God and of Our Land
Geografie
Suprafață
- totală	1.886.068 km² (locul 16)
Cel mai înalt punct	Deriba Caldera[*][[Deriba Caldera (mountain in Sudan)|​]] (3.042 m)
Cel mai jos punct	Marea Roșie (0 m)
Cel mai mare oraș	Omdurman
Vecini	Sudanul de Sud Ciad Republica Centrafricană Etiopia Eritreea Egipt Libia Kenya Uganda Republica Democratică Congo Bir Tawil Orientul Mijlociu
Fus orar	East Africa Time
Ora de vară	Neobservat
Populație
Densitate	16,4 loc/km²
- Estimare 2017	40.533.330
Limbi oficiale	Araba, Engleză
Etnonim	(masc.) sudanez, (fem.) femeie sudaneză, (pl.) sudanezi
Guvernare
Sistem politic	Federal prezidențial democrație republică
Președintele Consiliului Militar de Tranziție	Abdel Fattah al-Burhan
Legislativ	National Legislature⁠(d)
Capitala	Khartoum
Istorie
Fondare
Regatele din Nubia	2000 ÎHr
Dinastia Sennar	1504
Unificarea cu Egiptul	1821
Independența de la Egipt și Regatul Unit	1 ianuarie 1956
Actuala Constituție	9 ianuarie 2005
Economie
PIB (PPC)	2010
- Total	$98,926 miliarde[1]
- Pe cap de locuitor	$2.464,901[1]
PIB (nominal)	2010
- Total	$65,742 miliarde[1]
- Pe cap de locuitor	$1.638,065[1]
Gini	34,2
IDU (2007)	▲ 0,531[2] (medium) (locul 150)
Monedă	Liră sudaneză (SDG)
Coduri și identificatori
Cod CIO	SUD
Cod mobil	634
Prefix telefonic	249
ISO 3166-2	SD
Domeniu Internet	.sd
Prezență online
site web oficial hasthtag
Modifică date / text

Sudan (arabă السودان, pronunțat [as.suːˈdaːn] ), oficial Republica Sudan (arabă جمهورية السودان ), este o țară din nord-estul Africii. Se mărginește cu Republica Centrafricană la sud-vest, Ciad la vest, Egipt la nord, Eritreea la est, Etiopia la sud-est, Libia la nord-vest, Sudanul de Sud la sud și Marea Roșie la est. Avea o populație de 45,7 milioane de locuitori în 2022^[5] și ocupă 1.886.068 de km², fiind a treia țară din Africa ca suprafață și a treia ca suprafață din Liga Arabă. A fost cea mai mare țară după suprafață din Africa și din Liga Arabă până la proclamarea independenței Sudanului de Sud în 2011,^[6] de când ambele titluri sunt deținute de Algeria. Capitala sa este Khartoum, iar cel mai populat oraș este Omdurman (parte a zonei metropolitane Khartoum).

Din istoria Sudanului fac parte Regatul Kerma (c. 2500–1500 î.Hr.), Noul Regat Egiptean (c. 1500 î.Hr.–1070 î.Hr.) și Regatul Kuș (c. 785 î.Hr.–350 î.Hr.). După căderea Kușului, nubienii au format trei regate creștine: Nobatia, Makuria și Alodia. În secolele al XIV-lea și al XV-lea în cea mai mare parte a Sudanului s-au așezat treptat nomazi arabi. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, Sudanul central și de est a fost dominat de sultanatul Funj, în timp ce Darfur a cârmuit la vest și otomanii la est. În 1811 mamelucii au fondat un stat la Dunqulah ca bază pentru comerțul cu sclavi. Sub stăpânirea turco-egipteană a Sudanului, din anii 1820, comerțul cu sclavi a prins rădăcini de-a lungul unei axe nord-sud, raidurile de sclavi având loc în părțile de sud ale țării și sclavii fiind transportați în Egipt și în Imperiul Otoman.^[7] În secolul al XIX-lea întregul Sudan a fost cucerit de egiptenii sub dinastia Muhammad Ali. Fervoarea religios-naționalistă a izbucnit în Revolta mahdistă, în care forțele mahdiste au fost în cele din urmă învinse de o forță militară comună egipto-britanică. În 1899, sub presiunea britanică, Egiptul a fost de acord să împartă suveranitatea asupra Sudanului cu Regatul Unit în formă de condominiu. De fapt, Sudanul era guvernat ca o colonie britanică.^[8] Revoluția egipteană din 1952 a răsturnat monarhia și a cerut retragerea forțelor britanice din Egipt și Sudan. Muhammad Naguib, unul dintre cei doi co-lideri ai revoluției, și primul președinte al Egiptului, care era jumătate sudanez și fusese crescut în Sudan, au făcut ca asigurarea independenței sudaneze să fie o prioritate a guvernului revoluționar. În anul următor, sub presiune egipteană și sudaneză, Regatul Unit a fost de acord cu cererea Egiptului ca ambele guverne să pună capăt suveranității lor comune asupra Sudanului și să acorde Sudanului independența. La 1 ianuarie 1956 Sudanul și-a obținut independența.

După ce Sudanul a devenit independent, a fost instituit un sistem parlamentar democratic, întrerupt de mai multe lovituri de stat conduse fie de radicali de stânga, fie de dreapta, de la regimul comunist din anii Nimeiry, până la radicalii islamiști din regimul lui Al-Bashir. Cu regimul lui Jaafar Nimeiry a început conducerea islamistă.^[9] Acest lucru a exacerbat ruptura dintre nordul islamic, unde se afla guvernul, și animiști și creștini din sud. Diferențele de limbă, religie și putere politică au rezultat într-un război civil între forțele guvernamentale, influențate de Frontul Național Islamic (NIF) și rebelii din sud, a căror facțiune cea mai influentă a fost Armata Populară de Eliberare a Sudanului (SPLA), care a condus în cele din urmă la independența Sudanului de Sud în 2011.^[10] Între 1989 și 2019 Sudanul a trecut printr-o dictatură militară de 30 de ani condusă de Omar al-Bashir, care a fost acuzat de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv tortură, persecuție a minorităților, sponsorizare a terorismului global și genocid etnic din cauza acțiunilor sale în războiul din regiunea Darfur care a izbucnit în 2003. În total regimul a ucis între 300.000 și 400.000 de persoane. Protestele au izbucnit în 2018, cerând demisia lui Bashir, și au dus la lovitura de stat din 11 aprilie 2019 și arestarea lui Bashir.^[11]

Islamul a fost religia de stat a Sudanului, iar legile islamice au fost aplicate din 1983 până în 2020, când țara a devenit un stat laic.^[9] Sudanul este una dintre țările cel mai puțin dezvoltate și ocupa în 2022 locul 172 după Indicele Dezvoltării Umane. Economia sa se bazează în mare măsură pe agricultură din cauza sancțiunilor internaționale și a izolării, precum și a unei istorii de instabilitate internă și violență fracțională. Peste 35% din populația Sudanului trăiește în sărăcie. Sudanul este membru al Națiunilor Unite, al Ligii Arabe, al Uniunii Africane, al COMESA, al Mișcării de Nealiniere și al Organizației pentru Cooperare Islamică.