Taurida, Taurica sau Hersonezul Tauric (adică „peninsula Taurizilor” în grecește) (în greca veche: Ταυρίς, iar în latină: Taurica) au fost denumirile date altădată de grecii antici peninsulei Crimeea. „Taurizii” erau băștinașii cimerieni, ulterior amestecați cu sciții și elenizați, constituind „regatul Bosforului”, cu centrul de-o parte și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând strâmtoare în limba greacă veche, de la bous sau buzō : « a strânge », și poros : « trecere ») care leagă Marea Neagră (atunci „Pontul Euxin” adică marea primitoare) cu Marea Azov (atunci „lacul Meotid” adică mlăștinos). Taurida propriu-zisă era mai întinsă decât regatul, dar sub influența acestuia.
Trecând, pe rând, între altele, sub stăpânirea Imperiului Bizantin, a Rusiei Kievene, a Republicii Genova, peninsula a devenit, din a doua jumătate a secolului al XV-lea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, centrul Hanatului Crimeii. Apoi, sub Ecaterina cea Mare, a fost anexată de Imperiul Rus care a făcut-o Gubernia Taurida.