Telomer

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Telomerul (din gr. telos - capăt și meros - parte) reprezintă o regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom liniar a majorității organismelor eucariote și a unor procariote. Majoritatea procariotelor au unul sau mai mulți cromozomi circulari, neavând nevoie de telomeri. Bacteriile ale căror cromozomi sunt liniari (cum ar fi Streptoyces) au telomeri de natură proteică, fiind diferiți de cei ai eucariotelor. Telomerii compensează pentru mecanismul semi-conservativ al replicării ADN-ului la capetele cromozomilor.

Rolul principal al telomerilor este de a impiedica unirea a doi cromozomi prin unirea neomoloagă a capetelor. De asemenea, datorită prezenței telomerilor, pierderea informației genetice în timpul procesului de replicare este minimă. Telomerii se scurtează odată cu trecerea anilor și din cauza unor maladii. Exista teorii care leagă micșorarea lungimii telomerilor de procesul îmbătrânirii și de apariția unor boli specifice bătrânetii, și implicit, durata vieții individului de lungimea telomerilor. Odată cu diminuarea importantă a telomerilor, cromozomul își pierde stabilitatea și apar numeroase rearanjări cromozomice determinând moartea celulară (apoptoză), sau intrarea într-o stare numită senescență replicativă.