Tesseract 8-celule 4-cub | |
Diagramă Schlegel (vârfuri și laturi) | |
Tip | 4-politop regulat convex |
---|---|
Simbol Schläfli | {4,3,3} t0,3{4,3,2} sau {4,3}×{ } t0,2{4,2,4} sau {4}×{4} t0,2,3{4,2,2} sau {4}×{ }×{ } t0,1,2,3{2,2,2} sau { }×{ }×{ }×{ } |
Diagramă Coxeter | |
Celule | 8 {4,3} |
Fețe | 24 {4} |
Laturi | 32 |
Vârfuri | 16 |
Figura vârfului | Tetraedru |
Poligon Petrie | octogon |
Grup Coxeter | B4, [3,3,4] |
Dual | 16-celule |
Proprietăți | convex, izogonal, izotoxal, izoedric |
Index uniform | 10 |
În geometrie un tesseract este un obiect din spațiul cu patru dimensiuni, fiind analogul 4-dimensional al cubului din trei dimensiuni și al pătratului din două dimensiuni.[2] La fel cum suprafața cubului este formată din șase fețe pătrate, hipersuprafața tesseractului este alcătuită din opt celule cubice. Tesseractul este unul dintre cele șase 4-politopuri regulate convexe.
Tesseractul mai este cunoscut drept 4-cub, 8-celule, C8[3] și prismă cubică. Este hipercubul 4-dimensional, parte a familiei de hipercuburi (a politopurilor de măsură).[4] Coxeter îl notează cu .[5] Termenul de "hipercub" fără a menționa dimensiunea este frecvent folosit ca sinonim pentru tesseract.
Conform Oxford English Dictionary, cuvântul „tesseract” a fost inventat și folosit pentru prima dată în 1888 de Charles Howard Hinton în cartea sa A New Era of Thought (în română O nouă eră de gândire). El provine din limba greacă τέσσερις ακτίνες (română patru raze), referindu-se la cele patru laturi care pleacă din fiecare vârf spre celelalte vârfuri.[6]