Titan

Pentru alte sensuri, vedeți Titan (dezambiguizare).
Titan

ScandiuTitanVanadiu
 

22
Ti
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Ti
Zr
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Titan, Ti, 22
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 4, 4, d
Densitate 4.506 kg/m³
Culoare alb argintiu
Număr CAS 7440-32-6
Număr EINECS 231-142-3
Proprietăți atomice
Masă atomică 47,867 u
Rază atomică 140 (176) pm
Rază de covalență 136 pm
Rază van der Waals ?
Configurație electronică [Ar] 3d2 4s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 10, 2
Număr de oxidare 4, 3, 2, 1[1]
Oxid amfoter
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 1667,9 °C ; 1941 K
Punct de fierbere 3286,9 °C ; 3560 K
Energie de fuziune 15,45 kJ/mol
Energie de evaporare 421 kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar 10,64×10-6 m³/kmol
Presiune de vapori 0,49 Pa la 1 659,9 °C
Viteza sunetului 5990 m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,54
Capacitate termică masică 520 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 2,34×106 S/m
Conductivitate termică 21,9 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 658,8 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1309,8 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2652,5 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 4174,6 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare 9581 kJ/mol
A 6-a energie de ionizare 11.533 kJ/mol
A 7-a energie de ionizare 13.590 kJ/mol
A 8-a energie de ionizare 16.440 kJ/mol
A 9-a energie de ionizare 18.530 kJ/mol
A 10-a energie de ionizare 20.833 kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
44Ti(sintetic)63 aniε0,26844Sc
46Ti8,0%stabil cu 24 neutroni
47Ti7,3%stabil cu 25 neutroni
48Ti73,8%stabil cu 26 neutroni
49Ti5,5%stabil cu 27 neutroni
50Ti5,4%stabil cu 28 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Titanul este un element chimic cu simbolul Ti și numărul atomic 22. Are o densitate mică și este un metal de tranziție dur, lucios și rezistent la coroziune (inclusiv față de apa de mare, apa regală și clor), cu o culoare argintie. Este al nouălea cel mai răspândit element, alcătuind 0,6% din scoarța terestră.[2] Titanul poate fi folosit în combinații cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje puternice și ușoare pentru industria aerospațială (motoare cu reacție, proiectile sau nave spațiale), uz militar, procese industriale (chimicale și petro-chimicale, uzine de desalinizare, hârtie), automobile, agro-alimentare, proteze medicale, implanturi ortopedice, instrumente și pile dentare, implanturi dentare, bijuterii, telefoane mobile și alte aplicații.[3] Doar 5% din producția anuală este folosită pentru a produce Titan sub formă de metal.[2] Restul este utilizat în principal pentru producția de pigment TiO2 folosit în producerea de vopsea albă.[2] Titanul a fost descoperit în Anglia de William Gregor în 1791 și numit de Martin Heinrich Klaproth după Titanii din mitologia greacă.

Elementul apare în anumite depozite de minerale, în special rutil și ilmenit, care sunt larg distribuite în scoarța Terrei și în litosferă și se găsește în aproape toate vietățile, rocile, acumulări de apă sau soluri.[3] Metalul este extras din minereurile sale principale prin procesul Kroll[4] sau procesul Hunter. Cel mai comun compus al său, dioxidul de titan, este utilizat în fabricarea pigmenților albi.[5] Alți compuși includ tetraclorura de titan (TiCl4, folosită în scrisul pe cer și ca un catalizator) și triclorura de titan (TiCl3, folosită ca un catalizator în procesul de fabricare a polipropilenei).[3]

Două dintre cele mai folositoare proprietăți ale metalului sunt rezistența la coroziune și rația duritate-greutate cea mai mare dintre toate metalele.[6] În starea sa pură, titanul este la fel de dur ca unele tipuri de oțel, dar cu 45% mai ușor.[7] Sunt două forme alotropice[8] și cinci izotopi naturali ai acestui element; de la 46Ti până la 50Ti, cu 48Ti fiind cel mai abundent (73,8%).[9] Proprietățile titanului sunt similare chimic și fizic cu cele ale zirconiului.

  1. ^ N. Andersson; et al. (). „Emission spectra of TiH and TiD near 938 nm” (PDF) (în engleză). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b c Titanium - Statistical Compendium, accesat la 22 mai 2012
  3. ^ a b c „Titanium (chemical element)” (în engleză). Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  4. ^ „Titanium” (în engleză). Los Alamos National Laboratory. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Krebs, Robert E. (). The History and Use of Our Earth's Chemical Elements: A Reference Guide (a doua ediție) (în engleză). Westport, Connecticut: Greenwood Press. ISBN 0313334382. 
  6. ^ Matthew J. Donachie, Jr. (). TITANIUM: A Technical Guide (în engleză). Metals Park, OH: ASM International. pp. p.11. ISBN 0871703092. 
  7. ^ Barksdale 1968, p. 738.
  8. ^ „Titanium” - Columbia Encyclopedia (în engleză) (ed. a 6-a ediție). New York: Columbia University Press. 2000 – 2006. ISBN 0-7876-5015-3. Arhivat din original la 2011-11-18. Accesat în 16 iulie 2009.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ^ Barbalace, Kenneth L. (). „Periodic Table of Elements: Ti - Titanium” (în engleză). Accesat în . 

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in