Back Heelal Afrikaans Universum ALS ጠፈር Amharic Universo AN فضاء كوني Arabic ܬܒܝܠ ARC كون ARY كون ARZ বিশ্বব্ৰহ্মাণ্ড Assamese Universu AST

Univers

Univers

Hubble Ultra Deep Field finalizat în septembrie 2012 prezintă cele mai îndepărtate galaxii fotografiate vreodată. Cu excepția celor câtorva stele din prim plan (care sunt luminoase și ușor de recunoscut deoarece au doar vârfuri de difracție), fiecare lumină din fotografie este o galaxie individuală, unele dintre ele vechi de 13,2 miliarde de ani; se estimează că universul observabil conține peste 2 bilioane de galaxii.[1]
Vârstă13,799 ± 0,021 miliarde ani[2]
DiametruNecunoscut.[3] Diametrul universului observabil: 8.8×1026 m (28.5 Gpc sau 93 Gly)[4]
Masă (materie obișnuită)Cel puțin 1053 kg[5]
Densitatea medie9.9 x 10−30 g/cm3[6]
Temperatura medie2,72548 K[7]
Conținutul principalMaterie obișnuită (barion) (4,9%)
Materie întunecată (26,8%)
Energie neagră (68,3%)[8]
FormăPlat cu o marjă de eroare de 0,4%[9]
Pentru alte sensuri, vedeți Univers (dezambiguizare).

Universul (lat. universum) este totalitatea spațiului și timpului,[a] a tuturor formelor de materie și energie. În timp ce dimensiunea întregului Univers nu este cunoscută,[3] universul observabil poate fi măsurat și este estimat în prezent la 93 miliarde de ani-lumină în diametru.

Cele mai vechi modele științifice ale Universului au fost dezvoltate de filosofi antici greci și indieni și au fost geocentrice, plasând Pământul în centrul Universului.[10][11] De-a lungul secolelor, observațiile astronomice mai precise l-au determinat pe Nicolaus Copernicus să dezvolte modelul heliocentric cu Soarele în centrul Sistemului Solar. În elaborarea legii atracției universale, Isaac Newton s-a bazat pe lucrările lui Copernicus, precum și pe observațiile lui Tycho Brahe și legile mișcării planetare ale lui Johannes Kepler.

Îmbunătățirea observațiilor a dus la conștientizarea faptului că Soarele este una din sutele de miliarde de stele din Calea Lactee, care este una din sutele de miliarde de galaxii din Univers. Multe dintre stelele din galaxia noastră au planete. La scară mai mare, galaxiile sunt distribuite uniform și la fel în toate direcțiile, ceea ce înseamnă că Universul nu are nici margine nici centru. La scară mai mică, galaxiile sunt distribuite în roiuri și super-roiuri care formează filamente imense în spațiu, creând o structură vastă ca de spumă.[12] Descoperirile de la începutul secolului XX au sugerat că Universul a avut un început și că de atunci spațiul s-a extins,[13] iar în prezent rata de extindere este în creștere.[14]

Teoria Big Bang este descrierea cosmologică predominantă a dezvoltării Universului. Sub această teorie, spațiul și timpul au apărut împreună cu 13,799 ± 0,021 miliarde de ani în urmă,[2] cu o cantitate fixă ​​de energie și materie care a devenit mai puțin densă pe măsură ce Universul s-a extins. După o expansiune inițială accelerată la aproximativ 10−32 secunde și separarea celor patru forțe fundamentale cunoscute, Universul s-a răcit treptat și a continuat să se extindă, permițând formarea primelor particule subatomice și a atomilor simpli. Materia întunecată s-a adunat treptat, formând o structură ca o spumă cu filamente și vid sub influența gravitației. Nori uriași de hidrogen și heliu s-au retras treptat în locurile în care materia întunecată era cea mai densă, formând primele galaxii și stelele. Este posibil să vedem astăzi obiecte care sunt acum la o depărtare de 13,799 miliarde de ani-lumină, deoarece spațiul însuși s-a extins și continuă să se extindă. Aceasta înseamnă că obiectele care se află acum la 46,5 miliarde de ani-lumină distanță pot fi văzute în trecutul lor îndepărtat, pentru că în trecut, când lumina lor a fost emisă, ele erau mult mai aproape de Pământ.

Din studiul mișcării galaxiilor, s-a descoperit că universul conține mult mai mult materie decât este reprezentată de obiecte vizibile: stele, galaxii, nebuloasele și gazul interstelar. Această materie nevăzută este cunoscută sub numele de materie întunecată [15] (întunecat înseamnă că există o gamă largă de dovezi indirecte puternice că există, dar n-am detectat-o încă direct). Modelul ΛCDM este cel mai acceptat model al universului nostru. Aceasta sugerează că aproximativ 69,2% ± 1,2% [2015] din masa și energia din univers este o constantă cosmologică (sau, în extensie la ACDM, alte forme de energie întunecată, cum ar fi un câmp scalar), care este responsabilă pentru extinderea actuală din spațiu și aproximativ 25,8% ± 1,1% [2015] este materie întunecată.[16] Materia obișnuită ("barion") reprezintă doar 4,9% [2015] din universul fizic.[16] Stelele, planetele și norii vizibili de gaz formează doar aproximativ 6% din materia obișnuită, sau aproximativ 0,3% din întregul univers.[17]

Există numeroase ipoteze concurente despre soarta finală a universului și despre ceea ce a precedat Big Bang-ul, în timp ce alți fizicieni și filosofi refuză să speculeze, îndoindu-se că informațiile despre stările anterioare vor fi vreodată accesibile. Unii fizicieni au sugerat diferite ipoteze multiverse, în care Universul ar putea fi unul dintre numeroasele universuri care există.[3][18][19]

  1. ^ [email protected], How many galaxies are in the Universe? A lot more than you'd think (în engleză), www.sciencefocus.com 
  2. ^ a b Planck Collaboration (). „Planck 2015 results. XIII. Cosmological parameters”. Astronomy & Astrophysics. 594: A13, Table 4. arXiv:1502.01589 Accesibil gratuit. Bibcode:2016A&A...594A..13P. doi:10.1051/0004-6361/201525830. 
  3. ^ a b c Greene, Brian (). The Hidden Reality. Alfred A. Knopf. 
  4. ^ Itzhak Bars; John Terning (noiembrie 2009). Extra Dimensions in Space and Time. Springer. pp. 27–. ISBN 978-0-387-77637-8. Accesat în . 
  5. ^ Paul Davies (). The Goldilocks Enigma. First Mariner Books. p. 43ff. ISBN 978-0-618-59226-5. 
  6. ^ NASA/WMAP Science Team (). „Universe 101: What is the Universe Made Of?”. NASA. Accesat în . 
  7. ^ Fixsen, D.J. (). „The Temperature of the Cosmic Microwave Background”. The Astrophysical Journal. 707 (2): 916–20. arXiv:0911.1955 Accesibil gratuit. Bibcode:2009ApJ...707..916F. doi:10.1088/0004-637X/707/2/916. ISSN 0004-637X. 
  8. ^ „First Planck results: the Universe is still weird and interesting”. Matthew Francis. Ars technica. . Accesat în . 
  9. ^ NASA/WMAP Science Team (). „Universe 101: Will the Universe expand forever?”. NASA. Accesat în . 
  10. ^ Dold-Samplonius, Yvonne (). From China to Paris: 2000 Years Transmission of Mathematical Ideas. Franz Steiner Verlag. 
  11. ^ Thomas F. Glick; Steven Livesey; Faith Wallis. Medieval Science Technology and Medicine: An Encyclopedia. Routledge. 
  12. ^ Carroll, Bradley W.; Ostlie, Dale A. (). An Introduction to Modern Astrophysics (în engleză) (ed. International). Pearson. pp. 1173–74. ISBN 978-1-292-02293-2. 
  13. ^ Hawking, Stephen (). A Brief History of Time. Bantam Books. p. 125. ISBN 978-0-553-05340-1. 
  14. ^ „The Nobel Prize in Physics 2011”. Accesat în . 
  15. ^ Redd, Nola. „What is Dark Matter?”. Space.com. Accesat în . 
  16. ^ a b Planck 2015 results, table 9
  17. ^ Persic, Massimo; Salucci, Paolo (). „The baryon content of the Universe”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society (în engleză). 258 (1): 14P–18P. arXiv:astro-ph/0502178 Accesibil gratuit. Bibcode:1992MNRAS.258P..14P. doi:10.1093/mnras/258.1.14P. ISSN 0035-8711. : states "less than 10%" but also provides a more exact value of 0.3% of the universe, which is about 6% of baryonic matter [4.9% according to Planck 2015].
  18. ^ Ellis, George F.R.; U. Kirchner; W.R. Stoeger (). „Multiverses and physical cosmology”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 347 (3): 921–36. arXiv:astro-ph/0305292 Accesibil gratuit. Bibcode:2004MNRAS.347..921E. doi:10.1111/j.1365-2966.2004.07261.x. 
  19. ^ Palmer, Jason. (3 august 2011) BBC News – 'Multiverse' theory suggested by microwave background. Retrieved 2011-11-28.


Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by razib.in