Valea Fergana

Valea Fergana (alternativ Farghana sau Ferghana; în uzbecă Farg‘ona vodiysi, cu vechiul alfabet chirilic uzbec Фарғона водийси, în și mai vechea scriere arabă uzbecă فەرغانە ۉادىيسى; în kîrgîză Фергана өрөөнү, transliterat: Ferğana öröönü, فەرعانا ۅرۅۅنۉ [ɸerɢɑnɑ ørøːny]; în tadjică Водии Фарғона, Vodiyi Farğona / Vodiji Farƣona; în rusă Ферганская долина, transliterat: Ferganskaia dolina; persană وادی فرغانه, Vâdiye Ferqâna; dungană^⁠(d) Фыйрганна Пенды, în Xiao'erjing: فِ عَر قًا نَ پٌ دِ) este o vale în Asia Centrală întinsă peste estul Uzbekistanului, sudul Kîrgîzstanului și nordul Tadjikistanului.

Împărțită între trei republici ale fostei Uniuni Sovietice, valea este diversă din punct de vedere etnic și la începutul secolului al XXI-lea era scena unui conflict etnic. Vale triunghiulară mare în ceea ce este o parte de multe ori uscată a Asiei Centrale, Fergana este o zonă fertilă datorită celor două râuri, Narîn^⁠(d) și Kara Daria^⁠(d), care curg dinspre est, unindu-se lângă Namangan, unde formează râul Sîr Daria. Istoria văii începe acum peste 2300 de ani, când populația sa a fost cucerită de către invadatorii greco-bactrieni din vest.

Cronicarii chinezi afirmă că orașele de aici datează de peste 2100 de ani, când erau o zonă de trecere între civilizațiile greacă, chineză, bactriană și partă. De aici provine Babur, fondator al ginastiei Mughal, care leagă regiunea de Afganistanul și de Asia de Sud actuale. Imperiul Rus a cucerit valea la sfârșitul secolului al XIX-lea, și ea a devenit parte a Uniunii Sovietice în anii 1920. Cele trei republici sovietice și-au câștigat independența în 1991. Zona rămâne în mare măsură musulmană, populată cu etnici uzbeci, tadjici și kîrgîzi^⁠(d), de multe ori amestecați, și adesea într-o distribuție fără legătură cu frontierele moderne. În trecut, erau prezente și substanțiale minorități rusă, kaxgară, kipceacă^⁠(d), evreiască din Buhara și romă.

Cultivarea în masă a bumbacului, introdusă de către sovietici, rămâne centrală pentru economie, împreună cu o gamă largă de cereale, fructe și legume. Există o lungă istorie de creștere a animalelor, pielărie și un sector minier în creștere, care exploatează zăcăminte de cărbune, fier, sulf, gips, sare gemă, nafta și unele mici rezerve de petrol.