Un vis este o succesiune de imagini, idei, emoții și senzații care apar, de obicei, involuntar în minte în timpul anumitor etape ale somnului.[1] Oamenii petrec aproximativ două ore visând în fiecare noapte,[2] iar fiecare vis durează între 5 și 20 de minute, deși visătorul poate percepe visul ca având o durată mai lungă.[3]
Conținutul și funcția viselor au fost subiecte de interes științific, filozofic și religios de-a lungul istoriei. Interpretarea viselor a fost practicată de babilonieni încă din mileniul al treilea î.Hr.[4] și chiar mai devreme de sumerieni,[5][6] figurând proeminent în textele religioase ale multor tradiții și jucând un rol major în psihoterapie.[7][8] Studiul științific al viselor se numește onirologie.[9] Cele mai multe cercetări moderne despre vise se concentrează pe neurofiziologia acestora și pe ipotezele legate de funcția viselor. Încă nu se cunoaște unde își au originea visele în creier, dacă există o sursă unică sau mai multe regiuni cerebrale implicate, ori care este scopul visării pentru corp și minte.
Experiența umană a visului și interpretările acesteia au variat semnificativ în timp.[10][11] În Mesopotamia și Egiptul Antic, visele influențau deciziile post-vis, ceea ce a scăzut în intensitate în mileniile ulterioare. Scrierile antice despre vise acordă o importanță deosebită viselor de vizitare, în care o figură din vis, adesea o divinitate sau un strămoș, dădeau visătorului instrucțiuni specifice sau preziceau evenimente viitoare.[12][13][14] Interpretările viselor și cadrul cultural al acestora variază între culturi și de-a lungul timpului.
Visul este strâns legat de somn, iar visele apar în principal în timpul somnului REM (mișcări rapide ale ochilor), când activitatea cerebrală este ridicată și similară cu cea din starea de veghe. Deoarece somnul REM apare la multe specii și pentru că toate mamiferele experimentează somnul REM,[15] se presupune că animalele ar putea visa. Totuși, oamenii visează și în timpul somnului non-REM, iar trezirile din REM nu duc întotdeauna la rapoarte de vis.[16] Pentru a fi studiat, un vis trebuie transpus într-un raport verbal – o redare a memoriei subiectului despre vis, nu a experienței de vis propriu-zise. Astfel, visarea la non-oameni sau la fătul uman ori la sugarii preverbali este în prezent imposibil de confirmat.[17]
Clay tablets have been found, dating to about 2500 B.C.E., that contain interpretive material for Babylonian and Assyrian dreamers.
The Greeks never spoke as we do of having a dream, but always of seeing a dream....
…[M]any more ancient cultures think that dreams are imposed by a force that resides outside the individual.
We call a dream oracular in which a parent, or a pious or revered man, or a priest, or even a god clearly reveals what will or will not transpire, and what action to take or to avoid.
The Egyptian papyrus of Deral-Madineh was written about 1300 B.C.E. and gives instructions on how to obtain a dream message from a god.
Dreaming and REM sleep are incompletely correlated. Between 5 and 30% of REM awakenings do not elicit dream reports; and at least 5–10% of NREM awakenings do elicit dream reports that are indistinguishable from REM....
Do animals dream? We currently have no means of proving it one way or the other, just as we have no way to determine whether human fetuses and newborns are genuinely dreaming before they develop the ability to speak and relate their experiences.