Xenon

Xenon

IodXenonCesiu
Kr
 

54
Xe
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Xe
Rn
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Xenon, Xe, 54
Serie chimică gaze nobile
Grupă, Perioadă, Bloc 18 (VIIIA), 5, p
Densitate 5,894 kg/m³
Culoare incolor
Număr CAS 7440-63-3
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 131.293 u
Rază atomică (108) pm pm
Rază de covalență 130 pm
Rază van der Waals 216 pm
Configurație electronică [ Kr ] 5s24d105p6
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 18, 8
Număr de oxidare 0, +1, +2, +4, +6, +8
Oxid acid slab
Structură cristalină cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară gaz
Punct de topire -111,8°C ; 161,35 K
Punct de fierbere -108,1°C ; 165,05 K
Energie de fuziune 2,27 KJ/mol kJ/mol
Energie de evaporare 12.64 KJ/mol kJ/mol
Temperatură critică 289.77 K, 5.841 MPa K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 165 la 100 de kilopascali
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 2,6 (Scala-Pauling)
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică 0 S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 1170.4 kJ/mol kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 2046.4 kJ/mol kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 3099.4 kJ/mol kJ/mol
A 4-a energie de ionizare - kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD
MeV
122Xesintetic20,1 oreε122I
36Xeurme
sintetic
301.000 aniβ-
ε / β+
0,709
1,142
36Ar
36S
37Xe24,23 %stabil cu 20 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Xenonul este un element chimic cu simbolul chimic Xe și cu numărul atomic egal cu 54. Este un gaz nobil, incolor, greu, fiind găsit în atmosfera Terrei în cantități mici.[1] Deși, ca toate gazele nobile, xenonul este inert din punct de vedere chimic, între atomii acestuia și atomii altor elemente chimice pot exista reacții chimice, cum ar fi reacția de formare a hexafluoroplatinatul de xenon; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil.[2][3][4]

Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se dezintegrează radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar.[5] Izotopul radioactiv 135Xe este produs de către 135I, ca rezultat al fuziunii nucleare;[6] Xenonul este utilizat, în principal, la blițuri și lămpi cu descărcare în gaze [7] , deși poate fi și un bun anestezic.[8] La fabricarea primului laser s-a folosit molecula diatomică a xenonului, Xe2.[9]

  1. ^ en Columbia Electronic Encyclopedia
  2. ^ Husted, Robert; Boorman, Mollie (). „Xenon”. Los Alamos National Laboratory, Chemical Division. Accesat în . 
  3. ^ en Husted, Robert; Boorman, Mollie. Los Alamos National Laboratory, Chemical Division.
  4. ^ en Rabinovich, Viktor Abramovich; Vasserman, A. A.; Nedostup, V. I.; Veksler, L. S. (1988). Thermophysical properties of neon, argon, krypton, and xenon (English-language ed.)
  5. ^ Kaneoka, Ichiro (1998). "Xenon's Inside Story". Science 280 (5365): 851–852
  6. ^ http://books.google.com/?id=y1UgcgVSXSkC&pg=PA213 Stacey, Weston M. (2007)
  7. ^ [Burke, James (2003). Twin Tracks: The Unexpected Origins of the Modern World. Oxford University Press. p. 33]
  8. ^ Sanders, Robert D.; Ma, Daqing; Maze, Mervyn (2005). "Xenon: elemental anaesthesia in clinical practice". British Medical Bulletin 71 (1): 115–35
  9. ^ Basov, N. G.; Danilychev, V. A.; Popov, Yu. M. (1971). "Stimulated Emission in the Vacuum Ultraviolet Region"

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy