Zirconiu

Zirconiu

YtriuZirconiuNiobiu
Ti
 
 
40
Zr
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Zr
Hf
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Zirconiu, Zr, 40
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 4, 5, d
Densitate 6,511 kg/m³
Culoare alb - argintiu
Număr CAS 7440-67-7
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 91,224 u
Rază atomică 155 (206) pm
Rază de covalență 148 pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Kr]4d25s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 10, 2
Număr de oxidare 4, 3, 2, 1, −2
Oxid amfoteric
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solidă
Punct de topire 1855 °C, ​3371 °F, 2128 K
Punct de fierbere 1857 °C, 2130 K
Energie de fuziune 14 kJ/mol
Energie de evaporare 591 kJ/mol
Temperatură critică 4650 K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 0,00168 Pa
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,33
Capacitate termică masică 270,0 J/(kg·K)
Conductivitate electrică 2,36 · 106 S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 640,1 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare 1270 kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 2218 kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 3313 kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zirconiul este un element chimic din grupa metalelor, care are numărul atomic 40. Simbolul chimic este Zr.

Zirconiul este folosit mai nou și în stomatologie[1] sub forma de oxid de zirconiu (zirconia), ca cea mai fizionomică opțiune pentru o coroană dentară. Se pune sub porțelan în loc de metal pentru a nu transpare sub porțelan. Se mai folosește și la implantologie tot din același motiv, dar și pentru că are o biocompatibilitate superioară, înlocuind titanul. Zirconia se mai folosește si la fabricarea bijuteriilor.

  1. ^ Bioceramics: Proceedings of the 10th International Symposium on ..., Volume 10, Laurent Sedel, Christian Rey, pagina 444

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Tubidy